Din atmosfera târgurilor de la Sulina și Tulcea… prin 1930 – 1935


Mi-a povestit bunica din Letea despre cum își amintește că se organizau târgurile sau bazarurile de la Sulina și Tulcea, când era ea copil. 
Indiferent de starea economică, toți așteptau cu nerăbdare ziua de târg. Cei sărmani puneau pe cobiliță o paporniță cu diverse produse și plecau pe jos spre Sulina. Alții veneau chiar din Basarabia pe jos, cu papornițele pe umeri. Cei care aveau mai multe produse de vândut, înhămau boii la car și plecau dis-de-dimineață. Târgoveții purtau haine ca pentru zi de muncă, dar mai curate și bine întreținute. 
Piața (bazarul) dura până pe la ora 12, mai ales joi, vineri sau sâmbătă și mai puțin duminică. 
Spațiul era organizat pe tipuri de produse, nu îți puneai produsele unde și cum voiai. 
Se vindeau produse variate precum:
  • lapte la tinichele, măsurat cu căni din tablă gradate (1/2 sau 1 litru). Vânzătoarele strigau Hai la lapte! Hai la lapte! Grecoaicele din Sulina cumpărau lapte pentru pisici iar recipientele erau legate cu o sfoară și ridicate la etajul caselor.
  • brânză ținută în coșulețe de papură 
  • pește ținut la gheață. Cine dorea îl cumpăra de la cherhana la Sulina sau rebna / pescărie la Tulcea (mai jos de fosta fabrică Avramide). Dacă nu era păstrat în condiții corespunzătoare, pe la orele 8 – 9 acesta se umfla.
  • sămânță de rapiță, păstăi de fasole, legume, pepeni
  • rogojini, coșuri de papură
  • plase de pescuit, unele de reparau cu iglița
  • străchini, supnice, linguri de lemn, covățele (bahane)
  • covrigi la șiraguri
  • înghețată, păstrată într-un fel de cărucioare

Exista un spațiu cu mai multe cântare omologate (5 – 6), piețarii nu aveau dreptul de a folosi cântarele personale, deoarece puteau fi măsluite. La sfârșit se plătea o anumită sumă de bani pentru cântar.

Evreii aveau produse de croitorie (haine din stofă sau tricot) iar armenii ofereau siropuri, la sticlă cu bilă, sau sifoane. Țiganii vindeau mai mult piepteni, nituiau gălețile de tablă sau le puneau fundurile, reparau cazane. Veneau mai ales toamna, cu căruțe cu coviltir, căruțe simple, cel mult loitrele erau vopsite.

La cârciumă spațiul era și el împărțit, în funcție de sex și obiceiurile de consum: cel pentru ceai, mai ales pentru doamne, spațiul pentru biliard și spațiul destinat bărbaților (cu țuiculiță, vin fiert, țigări – în tabachere sau vărsate, făcute manual).
Ceaiul se fierbea în cabețea (cazan de dimensiuni mari) și era servit cu 4 cubulețe de zahăr, într-o ceașcă și farfurioară, din ceainice de porțelan.
Prețuri:
1 l vin – 50 bani
1 ceai + 4 cubulețe de zahăr – 50 bani
5 – 6 covrigi – 1 leu
Vă mai amintiți cum se desfășurau cândva târgurile în Dobrogea? Cine participa, cine și ce se vindea, când se organizau? Dacă da, împărtășiți-ne amintirile voastre printr-un comentariu 🙂

Nu uitați, puteți sprijini Asociația TEDD prin redirecționarea a 2 % din impozitul pe venit, până pe 25 mai 2016. Aflați mai multe detalii accesând link-ul:

https://asociatiatedd.wordpress.com/2016/01/30/redirectioneaza-2-din-impozitul-pe-venit-catre-tedd/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s