File din calendarul popular: Lăsatul Secului de Brânză


Asociația pentru Transformarea prin Educație a Deltei Dunării și Muzeul de Etnografie și Artă Populară Tulcea continuă prezentarea tradițiilor acestei perioade, la câteva dintre populațiile Dobrogei. În episodul următor vom vorbi despre prima săptămână de post 🙂

13 martie 2016: Lăsatul Secului de Brânză

Români: Un element semnificativ din duminica Lăsatului de Sec este legat de aprinderea focurilor de Olării, de către grupurile de flăcăi, create pe baza vârstei, rudeniei, prieteniei sau vecinătății. Secvențele ceremoniale ale Orăriilor, regăsite într-o formă desemantizată și în contemporaneitate, erau:

  • aprinderea focurilor și rostogolirea rugilor (roți de căruță învelite cu paie) pe dealuri;
  • pârjolirea solului sau desenarea în aer cu ajutorul torțelor a unor figuri luminoase (mai ales cercuri);
  • săritul peste foc, un act de purificare și profilactic și un posibil rit de inițiere;
  • strigatul peste sat, metodă de taxare a fetelor greșite (fie cele bătrâne, fie cele cu un comportament promiscuu).

Niculițel. Imagine din arhiva MEAP

Aromâni: La Lăsatul Secului (Aprindu preasini) se cerea și se obținea iertarea (l’ertarea, mintăn’i) și avea loc secvența prinderii alviţei (harahasca, harţa – vurţi), moment în care copiii trebuiau să prindă, fără a se ajuta de mâini, o bucată de alviță prinsă cu o sfoară de un băț sau de grindă.

Meglenoromâni: De Lăsatul Secului (Zăpustirea), se lega de grinda casei o ață de care se prindea un ou fiert. Copiii trebuiau să prindă oul cu gura, fără a se ajuta de mâini. După ce oul era prins, ața era aprinsă, iar dacă ardea până la capăt era semn că acel copil va avea noroc și o viață lungă. Acest ritual de prindere a oului se numea lățcăit. În semn de respect, era sărutată mâna vârstnicilor, cerându-li-se iertare pentru toate greșelile.

Ucraineni: Lăsatul Secului (Zavinea) este un moment de pietate, de reunire a familiei extinse și de consum alimentar a ultimelor alimente “de dulce”.

Ruși – lipoveni: În Duminica iertării (Proşen Vascresenia), clătitele (blinî), mâncare rituală de pomenire la slavii de răsărit, sunt nelipsite. De Zahavlenia, participanții la masa colectivă își cer și oferă iertarea, sărutându-se de trei ori (I ras, I dva, I tretăi ras proșenie).

Carcaliu, 1994. Imagine din arhiva MEAP

Bulgari: De Lăsatul de Sec de Brânză (Sirniţa, Sirni Pokladi, Pustove) se aprindeau paie şi crengi în afara satului şi pe înălţimi şi se alerga prin sat cu făclii aprinse sau cu mingi din resturi textile, îmbibate cu gaz, aprinse și rotite deasupra capului (ex: Caugagia). Se credea că băiatul care sărea cel mai sus peste foc se însura în anul ce vine. Resturile de cărbuni erau păstrate şi erau folosite ca remedii variate. Se vizitau rudele în vârstă, naşii de botez şi li se cerea iertare, sărutându-le mâinile şi oferindu-le daruri.

Un alt obicei era hamkane, lamkane, când se agăţa de un fir de lână roşie un ou fiert. Oamenii trebuiau să muşte din ou, fără să pună mâna pe el. Cine reuşea primul va avea grijă de casă, al doilea va avea noroc în anul ce vine, al treilea va trăi mult.

Grecii din Izvoarele: În noaptea de Lăsatul Secului finii merg la nași pentru iertăciune. Formula ceremonială „Ne iertați!” (Si nu rimena!) rostită reciproc de fini şi naşi, marchează intrarea în Postul Mare. De asemenea, se aprindeau focuri pe dealuri iar tinerii strigau: Hurhumbolu!/Hurhumbălu! iar noaptea se mascau cu piei de oaie şi se murdăreau cu funingine ca să-i sperie pe copii să nu mai mănânce ouă sau de dulce în Postul Mare.

Bibliografie:

Ghinoiu, Ion (coord.), Sărbători și obiceiuri: răspunsuri la chestionarele Atlasului Etnografic Român, Vol. 5: Dobrogea, Muntenia, București, Editura Etnologică, 2009

MacDermott, Mercia, Bulgarian folk customs, Jessica Kingsley Publishers, Social Science, 1998

Olteanu, Antoaneta, Zile și demoni. Calendar și mitologie populară bulgară, Cluj – Napoca, Editura EIKON, 2008

Petrică, Dumitra, Cerna: pagini de monografie locală, Ediția a II-a revăzută și adăugită, Cluj – Napoca, Casa Cărții de Știință, 2010

Știucă, Narcisa,  Studiu etnologic dedicat comunitatii elene din Izvoarele (Tulcea) http://www.unibuc.ro/prof/stiuca_n_a/docs/res/2011noiGrecii_izvoarele.pdf

Note de teren: Niculițel, Letea, Izvoarele, Tulcea, Carcaliu, Cerna, Caugagia

Nu uitați, puteți sprijini Asociația TEDD prin redirecționarea a 2 % din impozitul pe venit, până pe 25 mai 2016. Aflați mai multe detalii accesând link-ul:

https://asociatiatedd.wordpress.com/2016/01/30/redirectioneaza-2-din-impozitul-pe-venit-catre-tedd/

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s